Chaika.ro

piaţă de idei – tâmpänien²

Tag: hindi

Typewriter Tip, Tip Tip – Shankar Jaikishan

“Mașina de scris face tip tip tip tip… scriind fiecare poveste a vieții.”

Kalakaar – Neele Neele Ambar Par

Cel mai bun playback ever.

Maine Poocha Chand Se – Mohammed Rafi

Nu-mi place să traduc din Hindi în română şi asta din unul din următoarele motive (n-am aflat care încă): 1. sunt varză la traduceri; 2. Hindi şi româna sunt două limbi complet incompatibile.

Ceea ce în Hindi curge lin, melodios, cu un oarecare sens, în română sfârşeşte sec şi banal. De pildă, despre cântecul de mai jos veţi spune că e o manea. Dar nu e o manea, în India e unul din marile hituri ale anilor 80.

मैने पूछा चाँद से
के देखा है कही
मेरे यार सा हसीनचाँद ने कहा
चाँदनी की कसम
नहीं, नहीं, नहीं
Maine poochha chaand se
Ke dekha hai kahin
Mera yaar sa haseen
Chaand ne kaha
Chaandni ki qasam,
nahin nahin nahin
Am întrebat luna
Dacă a văzut pe cineva
Aşa chipeşă precum iubita mea Luna a răspuns:
Sub raza lunii
Nu, nu, nu.

OHO – Alone in Kathmandu

Mohammed Rafi – Jaan Pehchan Ho

Zici că sunt conectaţi la 220.

Amitabh Bachchan & Kimi Katkar – Jumma Chumma Dede

Un clasic: featuring the one and only, Amitabh Bachchan. Şi în caz că mai vreţi unul, deşi mă îndoiesc, clic aici. În traducerea titlului: “Jumma Chumma Dede” – “Vineri pupă-mă.”

Fun fact: nu vă pare cunoscut gestul de la 4:48? 😀

Tu hindu banega na musalmaan banega

Hedwig dă o grămadă de chestii tari pe Facebook, de la ea am furat şi cântecul ăsta. Câteva din versuri (feel free to correct):

Tu hindu banega na musalamaan banega
Nu vei deveni hindus şi nici musulman
Insaan ki aulad hai insaan banega
Eşti urmaş al omului, om vei deveni
Achha hai abhi tak tera kuchh naam nahin hai
E bine că până acum n-ai niciun nume
Tujhko kisi mazhab se koi kaam nahin hai
Nu ai de-a face cu nicio religie
Jis ilm ne insaan ko taqsiim kiya hai
Cunoaşterea care a separat oamenii
Ilm ka tujh par koi ilzaam nahin hai
Acea cunoaştere nu va fi o povară pentru tine
Badle hue waqt ki pehchan banega
Vei fi semnul timpurilor schimbătoare
Insaan ki aulaad hai, insaan banega
Eşti urmaş al omului, om vei deveni…

Later edit: de ce atâtea jos-voturi, oameni buni? 😀

Diverse diversităţi lingvistice

Marea frustrare cu învăţarea limbilor din regiunea India-Pakistan e că niciodată nu te poţi opri. Ai ars doi ani tocind la Hindi şi Urdu dar uneori asta nu-ţi aduce nimic. Din Europa suntem obişnuiţi ca fiecărei ţări să-i corespundă o identitate naţională, împreună cu o limbă naţională. Avem România, ţara în care trăiesc vorbitori de română, numiţi români. Portugalia – limba portugheză – vorbită de portughezi. Germania – limba germană – germanii. Franceză – limba franceză – francezii. etc.

În Asia de Sud lucrurile stau total diferit, raportul de identitate între ţară – naţiune – limbă e foarte confuz. Ideea de “naţiune” şi cea de “limbă naţională” nu au fost propulsionate de acelaşi fundament ideologic ca şi în Europa. Iluminismul a fost o treabă apărută în Europa, apoi preluată şi adaptată la restul continentelor (perioada colonială). Aşa s-a întâmplat ca într-o bună zi şi India să-şi pună întrebarările “suntem o naţiune? dacă da, cine sunt membrii naţiunii şi care ne va fi limba naţională?”

Întrebare la care nu s-a putut găsi un răspuns fără compromisuri, ţinând cont că în India circulă aprox. 200 de limbi şi mii şi mii de dialecte diferite. Hărţile lingvistice sunt o minciună în zona asta. Până pe la mijlocul secolului al 19-lea nu a existat o limbă naţională. A existat Urdu, un soi de limbă a elitelor (cu precădere cele afiliate cu religia islamică), susţinută de grupuri de poeţi, filozofi, scriitori. A existat şi ceea ce azi numim dialectul “Khari Boli”, din care naţionaliştii susţin cu atâta convingere că a luat naştere şi Hindi – limba națională a Indiei. Interesting fact: primele dicţionare şi cărţi de Hindi nu au venit de la indieni, ci au luat naştere datorită presiunilor coloniale din acea vreme. Hindi e o limbă creată artificial, reprezentativă numai pentru câteva grupuri selecte din partea de nord a Indiei. Puţini ştiu azi că în India, pe lângă Hindi, se vorbeşte şi Punjabi, Sindhi, Bengali, Telugu, Malayam şi atâtea alte limbi.

De aceea, când cineva spune că ştie hindi… e ca şi cum ar stăpâni un soi de Esperanto – o limbă cioplită în chip nenatural, folosită doar de o mână de purişti fanatici. Ceea ce auzim pe stărzile Indiei e departe de-a fi hindi – dialectul rigid, sanscritizat, promovat în manualele școlare.

Doi ani de învăţat Hindi/Urdu şi ce fac cu astea două? Nu înţeleg o boabă din ce se țipă pe stradă, iar dacă mă duc în Kashmir sau prin partea de sud… nici măcar bună ziua nu știu să spun. Doi ani de Hindi şi încă atâtea de învăţat…

Cântecul de mai jos e în Balochi. Sună superb. Te întrebi oare ce-i cu limba asta obscură şi cum să ţi-o însuşeşti, dar cum să înveţi o limbă fără alfabet, fără manuale, fără dicţionare? O limbă care există numai ca grai vorbit şi nu-şi poate afirma existenţa alături de o identitate naţională? O altă întrebare… ce rost are să înveţi aşa o limbă? Care-s şansele ca ea să mai există în 20, 30, 100 de ani de-aici?

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén