Chaika.ro

piaţă de idei – tâmpänien²

Tag: germania (Page 1 of 3)

Calitate nemțească: DHL

DHL Paket

Azi am fugit după curier. A sunat la interfon, i-am deschis și i-am spus că vin imediat. Cobor, cobor, găsesc DHL-ul parcat în fața blocului. Ușa de la dubiță deschisă, înseamnă că n-a apucat încă să scoată pachetele, îmi zic. În așteptarea curierului mi-am îngăduit să dau un ochi pe la cutia poștală, nimic complex, o treabă de 10 secunde. Înăuntru găsesc aviz de la curier însuși: “Nu v-am putut găsi la adresă, puteți să vă ridicați coletul în următoarea zi lucrătoare de la poșta nu știu care!”

PĂI CUM NU M-AI GĂSIT LA ADRESĂ CÂND AI SUNAT LA INTERFON ȘI ȚI-AM DESCHIS???

Mă întorc spre mașina DHL, nerăbdătoare să-l prind și să întreb care-i treaba. Nu-i prima oară când face asta, dar e prima oară când îl prind în flagrant. Alte dăți nici nu s-ar mai obosit să sune la ușă, câteva ore mai târziu aș fi găsit avizul în cutia poștală și mi-aș fi zis că sunt eu surdă, că o fi sunat curierul și nu l-am auzit…

Am ieșit din scara blocului, mai aveam câțiva metri până la dubiță. Fix atunci a pornit motoarele și într-o goană cretină a dispărut.

Firește că am sunat la Kundenservice. Firește că am făcut eine Reklamation. Firește că cineva se va șterge undeva cu ea…

Terminele nemțești

6 ani. 6 ani de când am venit în țara asta stupidă și încă n-am priceput care e faza cu terminele. Din când în când mai ajung să joc tenis cu amicele de la echipă, dar până să înfigem mingile în zgură calea e lungă și întortocheată. De obicei se face listă cu 2-3 săptămâni înainte. În cazul meciurilor oficiale se întocmesc liste de termine chiar cu câteva luni în avans. Care-i funcția acelor liste grozave: fiecare membru din clică își trece numele pe un rând și bifează: pe 14 martie pot să vin. pe 24 martie nu pot să vin. pe 17 aprilie, 22 martie și 29 iunie pot să vin. Ideea în sine nu e rea, după ce se trec toți acolo avem un overview: când poate fiecare exact, câți vin în fiecare zi, iar pe baza informațiilor ăstora poți teoretic să-ți faci un plan. Da, bre, marți o să fim patru, miercuri o să vină doar trei, sâmbătă o să fim 5 etc. 

Read More

Haus Schneewittchen #2

În continuarea Haus Schneewittchen #1

“We’re ready to go on believing
We’re somewhere over the rainbow,
We fool ourselves we know a lot
About our selfish lives
And we assume that heaven
Is somewhere in the skies…”
– Byron – Sleepwalkers

Când începi o asemenea aventură cred că cea mai mare provocare este să-ți surprinzi prejudecățile înainte ca ele să te surprindă pe tine. Altfel te trezești într-o zi cum îți alunece în portavoce pavându-ți ieșirea din bordel. Mulți vorbesc despre profesia asta ca despre ceva ce ei/ele n-ar face nici de-ar fi o chestiune de viață și de moarte. Suntem specii diferite, noi, ăștia, oameni ai luminii, și ei, oameni ai undergroundului, ființe ale întunericului. Oamenii luminii ar prefera să spele wc-uri, să înjure în pupitrul dintr-un call center sau să-și petreacă zilele cu ochii roșinzi în fața unui LCD. Dar ce-i mai rău în final? Să-ți ‘vinzi corpul’ la un preț care te mulțumește sau să-ți vinzi mâinile, picioarele și capul la prețul… pieței? Merită să urmezi așa zisa cale dreaptă, chit că te face să-ți visezi șefii și colegii morți? Chit că la capătul zilei îți rămân bani de-un Hamburger Royal, de-un curs de meditație sau de o oră în fotoliul unui psiholog?

Read More

Cum să mori în lift

moarte in liftÎn România n-am fost binecuvântată să stau la bloc, dar am fost în Germania. Etajul 9 sau 10 scrie pe cei mai nefericiți dintre studenți, și noi suntem mai jos de ei, dar tot undeva prin moțul păpădiei. Nu știu cum e să stai la bloc în România, dar mi-ar plăcea să aflu o chestie… cam cât de des se strică un lift?!

fitness pe scara bloculuiPentru că lifturile nemțești sunt cam șubrede și-s curioasă dacă problema ține de cetățenia ascensorului sau dacă așa se strică ele în general. Se întâmplă o dată la 2-3 săptămâni să ajungi ‘acasă’, să te pui în fața liftului și… el să nu mai vină. Următoarea zi apare și afișul: “pentru repararea liftului trebuie să comandăm nu știu ce piesă din Hono Lulu, care vine abia peste 3 săptămâni, ne cerem scuze etc.” O dată a stat liftul stricat mai bine de două luni moment în care ‘cineva’ s-a enervat și a pus la fiecare etaj un afiș d-ăsta (stânga).

S-a întâmplat de câteva ori să fiu la fața locului sau să văd liftul cum o ia razna fix după ce m-am dat eu jos din el. Huruieli, zgomote etc. Apoi țipete. De-atâtea ori au rămas oameni blocați în lift și nu ai nicio liniuță de semnal și butonul de ajutor e stricat, numai glasul și plămânii te mai salvează. Când am citit știrea asta mi-am dat seama cât de prețioasă este viața.

Pe scurt: de bunăvoie și nesilit de nimeni un individ s-a internat într-un spital, la secția de psihiatrie. La un moment dat s-a stricat un lift, în aceeași zi pacientul a dispărut. Nimeni nu s-a gândit că ar putea fi o legătură între cele două evenimente. L-au căutat pe pacient, nu l-au găsit, și-au imaginat că a plecat… de bunăvoie cum a și venit. L-au dat dispărut la poliție, îmi și imaginez cum l-au căutat în tot orașul. 8 zile mai târziu s-a obosit un Techniker să vină și să vadă ce-i cu liftul, ce credeți că a găsit în el? Mai bine zis pe cine…

întreg articolul aici | sursa foto

Eficiență nemțească

6 scări x 11 etaje x 8 uși = 528. Atâtea apartamente îs în minunatul nostru cămin de studenți.

Deci în anul 2015 cineva a stat și a scris 528 de astfel de bilețele ca să ne anunțe de inaugurarea noului automat cu haleală.  Eficiență nemțească! IMG_20150706_202856666

Erik Erikson: Childhood and Society

Childhood and SocietyCu cartea astea poţi face două lucruri: fie o arunci pe geam şi uiţi că ai citit-o vreodată, fie o citeşti, apoi o reciteşti, apoi te apuci să răsfoieşti şi restul textelor şi manuscriselor de psihanaliză menţionate în ea. În final, înnebuneşti.

Capitolul despre Germania e… vag de tot previzibil şi asta îl face cu atât mai interesant. Printre multe altele, Erikson menţionează că nemţii trăiesc în negare cu trecutul lor istoric şi că asta nu e tocmai ok. Ideea se pupă bine cu cele văzute şi de mine. În cei patru ani petrecuţi aici o singură dată am îndrăznit să scot cuvântul cu “N” pe gură şi asta m-a costat doi prieteni.

Într-o vară jucam dublu în echipă cu Adina, împotriva unui cuplu de nemţi. Ne cunoşteam de mai bine de un an, mai fuseserăm în vizită unii la alţii, mai ieşiserăm impreună la evenimente, la câte un mic-dejun în Friedrichshain, pe scurt, consideram că suntem oarecum apropiaţi. Amintirea meciului e foarte cam fragmentată, însă la un moment dat, eu şi Adina am câştigat un punct decisiv, la care amicii noştri nemţi au trântit o mică glumiţă:

– Nu lăsăm comuniştii să ne bată, hahaha!

Situaţia mi-a creat impresia că prietenia noastră atinsese punctul în care e ok să fac şi eu o glumiţă, aşa că am răspuns ceva de genul:

– Hahaha, lasă că vedeţi voi, azi naziştii şi-o iau pe cocoaşă!

În momentul următor spectacolul s-a încheiat. Fata din echipa adversă a râs puţin, poate doar pentru atenua impactul cuvintelor mele. Prietenul ei nu a râs deloc. Au urmat câteva jocuri în care băiatul a dat toate mingile în gard şi în fileu. Se simțea ca și cum greșea întenționat ca să iasă mai repede de pe teren. De la un meci destul de strâns am ajuns ca în 5 minute să dăm mâinile la fileu, după care neamţul a dispărut. Nu l-am mai văzut şi n-am mai vorbit cu el niciodată. N-au mai avut loc vizite, plimbări, ieşiri în oraş, mic dejun la Proviantul de la colţ, iar în următoarele luni am pierdut contactul şi cu prietena lui.

Din toată păţania asta o întrebare rămâne fără răspuns: de ce e ok ca un neamţ să spună că suntem comunişti, în timp ce pe neamţ nu-l poţi numi nazist nici măcar în glumă? Că doar n-a fost Hitler singurul măcelar, avem şi noi cartea noastră a morţilor. Serios, poate am trecut prea uşor peste toată faza asta cu comunismul. Poate ar trebui să interzicem secera şi ciocanul şi, de ce nu, culoarea roşu în general.

Ca să revenim la subiect, cărţulia lui Erikson e prea faină. Vă las cu o scurtă prezentare a ei de pe Google Books:

“Containing accounts of the author’s field work among Sioux and Yurok Indians, and an examination of the American, German and Russian characters, this is an interpretation of human life on psychological lines. Using case histories as springboards for theoretical discussion of the formative years of childhood, Professor Erikson identifies human life as a delicate balance between bodily, mental and social influences. The main chapters are devoted to anxiety in young children, apathy in American Indians, confusion in veterans of war, and arrogance in young Nazis.”

Hamburg Timelapse

Dacă tot ne-a apucat aşa iubirea, să vă arăt Hamburgerul mai de aproape.

Bonus: muzică de fundal frumoasă.

Hamburg

Când am luat biletele de autobuz mi-am imaginat deja cum aveam să mă duc acolo şi să mănânc cei mai buni hamburgeri din lumea asta. Într-o zi de hoinăreli n-am văzut niciun hamburger şi am tras concluzia că până şi Rostockul are mai multe de-a face cu resturile de carne procesată. Hamburg este Germania aşa cum o ţin minte din copilărie, aşa cum mulţi dintre noi ne-o imaginăm. Furnicuţe harnice, ordine perfectă, străzi plăsmuite cu luciu şi-o atomsferă care pare că-ţi repetă într-una şi într-una că alles ist in Butter. Într-un fel mi-a adus aminte de Paris – oraş prosper, elegant, dintr-un price range similar, în care am fugit acum 4 ani, în circumstanţe similare. Şi în Hamburg, toate par să se învârtă în jurul râului şi a pescăruşilor. Am nimerit acolo în cea mai ploioasă zi, cu toate astea am rămas numai cu impresii plecute.

Hamburg parc in Hamburg parc in Hamburg Centrul Hamburgului Hamburg Hamburg

Un român a ajuns primar într-o localitate din Germania

Se mai întâmplă şi d-astea. Sursa. 🙂

627x0

Rostock, Warnemünde & Friends

Una din ofertele trăsnet la Deutsche Bahn este Schönes-Wochenende-Ticket. După cum îi zice şi numele: bilet pentru un weekend frumos. Costă 44 Euro online sau 46 Euro din gară şi cu el puteţi călătorii în grup, având următoarele condiţii:

– călătoriile se desfăşoară între ora 00:00 şi ora 03:00 din ziua urmăoare;
– mergeţi în grup de 1-5 persoane;
– puteţi lua orice tren de distanţă scurtă. Nahverkehr îi zice şi e oarecum echivalentul trenurilor noastre regio.

În alte ordine de idei, patru oameni ne-am pregătit rucsacii și cu biletul ăsta am pus de-un drum până la Rostock şi înapoi. Am început matinal cu o promenadă de la gară până în centrul istoric al oraşului. 

Read More

Page 1 of 3

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén