Chaika.ro

piaţă de idei – tâmpänien²

Category: Berlin (Page 1 of 6)

What a fucking party

Petrecerea de absolvire a studenților facultății de arte din Berlin. Unde? În facultatea de arte. Când? A demarat decent, într-o joi după-amiază, cu warm up și expoziție a lucrărilor de absolvire. A sfârșit… pe la 3 dimineața, într-o petrecere cum n-am mai văzut pe fața pământului. Sălile de seminar s-au preschimbat în crâșme cu shoturi de Jäger la 1 Euro. Miros de iarbă peste tot. Amfiteatrele și cafetăriile… fiecare un club cu personalitatea lui. La etajul unu techno, la doi rap american, în cafetăria de la arhitectură beat-uri electronice. Într-o curte interioară concert cu rockăreală psihedelică. În alta o petrecere de muzică latino. Și în fiecare colțișor… artă la minut. Porci zburători cu led-uri în sfârcuri. Tablouri, sculpturi. Lumină UV în budă și-n chiuvete. Grafferi ieșiți la pândă, lăsând tag-uri pe bucățelele de pereți încă neafectați de inspirația nestăvilită a studenților. Afară dube de poliție, televiziuni și o coadă de vreo 1000 de persoane. În 6 ani de Berlin aceasta a fost prima dată când am stat la coadă ca să intru la o petrecere. Și a meritat.

Vama Veche, Centrul Vechi, Fire, Expirat… toate la un loc sunt zero în comparație cu ce-au făcut studenții la arte din facultatea lor.

cbase spacestation

Vreau doar să spun, în calitate de mare fană a genului science fiction, că nu am fost în viața mea într-un local/pub/club mai mișto ca ăsta.

cbase Berlin

1 mai în Berlin

Deși e lăbărțat pe mai bine de 900 de km pătrați, deși, teoretic, e loc sub soare pentru toată lumea, berlinezilor tot la îngrămădeală le place. Să fie un milion pe străzi, două milioane, dacă se poate. Trei! Să vină toată lumea, să înghită pastile și să-și dea unii altora cu sticle de bere în cap. Să defileze prin oraș fredonând ultimul hit de la KIZ “Ura! E sfârșitul lumii!“, cot la cot cu poliția, prezentă să-i protejeze pe nebuni de ei înșiși. Acesta este Berlinul pe care l-am cunoscut de revelion, de 1 mai și în timpul celui mai apreciat festival al anului:  Karneval der Kulturen. Acesta este Berlinul cu care probabil n-am să mă împac niciodată.

1mai în Berlin

Să vă spun ce s-a întâmplat după? pe la 6 seara, când toată lumea era deja criță, s-au ivit primele portavoci și păpușari.  Și au început să organizeze masele în demostranții. Pentru ce credeți? De la mișcări pro-refugiață, mișcări anticapitaliste, până la neonazism și neocomunism. Nu știu ce gândesc alții, dar pe mine m-a îngrozit să văd o stradă plină de tineri țipând “vrem comunism“.

Calitate nemțească: DHL

DHL Paket

Azi am fugit după curier. A sunat la interfon, i-am deschis și i-am spus că vin imediat. Cobor, cobor, găsesc DHL-ul parcat în fața blocului. Ușa de la dubiță deschisă, înseamnă că n-a apucat încă să scoată pachetele, îmi zic. În așteptarea curierului mi-am îngăduit să dau un ochi pe la cutia poștală, nimic complex, o treabă de 10 secunde. Înăuntru găsesc aviz de la curier însuși: “Nu v-am putut găsi la adresă, puteți să vă ridicați coletul în următoarea zi lucrătoare de la poșta nu știu care!”

PĂI CUM NU M-AI GĂSIT LA ADRESĂ CÂND AI SUNAT LA INTERFON ȘI ȚI-AM DESCHIS???

Mă întorc spre mașina DHL, nerăbdătoare să-l prind și să întreb care-i treaba. Nu-i prima oară când face asta, dar e prima oară când îl prind în flagrant. Alte dăți nici nu s-ar mai obosit să sune la ușă, câteva ore mai târziu aș fi găsit avizul în cutia poștală și mi-aș fi zis că sunt eu surdă, că o fi sunat curierul și nu l-am auzit…

Am ieșit din scara blocului, mai aveam câțiva metri până la dubiță. Fix atunci a pornit motoarele și într-o goană cretină a dispărut.

Firește că am sunat la Kundenservice. Firește că am făcut eine Reklamation. Firește că cineva se va șterge undeva cu ea…

Terminele nemțești

6 ani. 6 ani de când am venit în țara asta stupidă și încă n-am priceput care e faza cu terminele. Din când în când mai ajung să joc tenis cu amicele de la echipă, dar până să înfigem mingile în zgură calea e lungă și întortocheată. De obicei se face listă cu 2-3 săptămâni înainte. În cazul meciurilor oficiale se întocmesc liste de termine chiar cu câteva luni în avans. Care-i funcția acelor liste grozave: fiecare membru din clică își trece numele pe un rând și bifează: pe 14 martie pot să vin. pe 24 martie nu pot să vin. pe 17 aprilie, 22 martie și 29 iunie pot să vin. Ideea în sine nu e rea, după ce se trec toți acolo avem un overview: când poate fiecare exact, câți vin în fiecare zi, iar pe baza informațiilor ăstora poți teoretic să-ți faci un plan. Da, bre, marți o să fim patru, miercuri o să vină doar trei, sâmbătă o să fim 5 etc. 

Read More

Ajuns la ziar – bifat.

După ce ani la rând am năzuit să ajung mare fotoreporter, cu povești foto irezistibile și poze preluate de nu știu câte publicații, visul mi s-a împlinit! Bine, nu chiar așa cum îmi imaginam, dar ce mai contează?! 🙂

Cum mă învârteam eu pe la marele târg de produse alimentare din Berlin se iscă la un moment dat, în apropierea standurilor românești, niște vâlvă. Săriți! Vine ministrul! Vine ambasadorul! Toată lumea vocifera, trebuie să avem poză cu ministrul! Așa a fost să fie. Pentru că s-a nimerit să fiu acolo, mi s-a pus un iPad roz în mâini, iar în fața mea s-au poziționat un grup de mici întreprinzători zâmbind larg, mișunând în jurul ministrului agriculturii. Vreo 10 minute au tot socializat, s-au învârtit de colo colo, au mirosit mierea, au pipăit salamul… timp în care pe mine m-au uitat cu iPad-ul în mână. Ce era să fac? M-am învârtit în jurul lor, căutând să fac poze din mai multe unghiuri… în ideea că la final să găsească măcar 1-2 cadre ok. Zis și făcut, m-am băgat cu iPad-ul pe sub masă, m-am urcat pe masă. L-am poziționat de câteva ori cu tupeu, stricând și din cadrele fotojurnaliștilor mai bine dotați. Apoi ministrul a plecat, am returnat iPad-ul posesoarei și viața a mers mai departe. Două săptămâni mai târziu ale cui poze au apărut la ziar?

Wollankstraße

SBahn Wollankstrasse MauerWollankstraße este o stație de S-Bahn aflată la nord de Gesundbrunnen, care după împărțirea Berlinului s-a nimerit pe teritoriul Berlinului de Est, dar a continuat să facă parte din rețeaua de transport în comun a Berlinului de Vest.

Culmea, în ciuda râcâielilor aprige dintre est și vest, stația a rămas în funcțiune chiar și după construcția zidului. Deschiderile către sectorul estic au fost zidite, s-a păstrat doar o ieșire către sectorul vestic, aflată direct pe graniță. Oricine din vest putea lua S-Bahnul și nu se făceau controale de pașapoarte. Stația fiind însă pe teritoriu redegist, personalul aparținea Deutsche Reichsbahn și purta uniforme redegiste. Atât de fragile sunt granițele. 🙂

Asta îmi aduce aminte de pățania cu coletul venit dintr-o exclavă a Germaniei.

sursa foto

 

Eficiență nemțească

6 scări x 11 etaje x 8 uși = 528. Atâtea apartamente îs în minunatul nostru cămin de studenți.

Deci în anul 2015 cineva a stat și a scris 528 de astfel de bilețele ca să ne anunțe de inaugurarea noului automat cu haleală.  Eficiență nemțească! IMG_20150706_202856666

De prin Stadtmitte

60% change of rain. Și a plouat… a bătut vântul și a picurat toată ziua, dar am avut și 10 minute de soare. Cam așa e vara în Berlin.
Berlin, Kreuzberg

Berlin 1945

Reichstag, Brandenburger Tor, Unter den Linden…

Page 1 of 6

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén