Chaika.ro

piaţă de idei – tâmpänien²

Au fost o dată ca niciodată doi chiriași…

A fost o dată un unchi care își ducea traiul modest, dar decent și fericit  într-un apartament de 3 camere din București, alături de soție și copii. Într-o zi un unchi de-al unchiului a murit, lăsându-i moștenire un alt apartament de 3 camere, tot în București. S-a gândit unchiul ce să facă cu noua locuință și pentru că lui îi era bine cu familia unde era și i s-a părut un moment inoportun să vândă, a hotărât să închirieze cel de-al doilea apartament. După 3 săptămâni de dat anunțuri, s-au găsit în cele din urmă și chiriașii: un cuplu tânăr și drăgălaș, cu propria afacere, situație financiară stabilă, așteptând din clipă în clipă să aterizeze barza. S-a bătut palma, s-a semnat contractul, s-a achitat chiria pe 2 luni în avans. Cuplul s-a instalat în apartament, la scurt timp după li s-a alăturat și urmașul.

Toate bune și frumoase până vreo 8 luni mai târziu când cuplul întârziase cu plata chiriei deja 3 luni, adunase restranțe la întreținere de peste 30 de milioane, iar Romtelecomul amenința cu suspendarea liniei telefonice. Unchiul tot încercase să dea de cuplu, dar în zadar. Locul unde aceștia îi spuseseră că lucrează fusese desființat. Numerele de mobil ale celor doi erau închise, iar la sonerie nu mai răspundea nimeni. O dată chiriașul l-a sunat pe unchi să-și ceară scuze că nu i-a mai dat de veste, că aia mică se îmbolnăvise și fuseseră cu ea în spital. Derulăm filmul 3 săptămâni mai departe, restanțele chiriașilor contiuau să crească, chiria pe ultimele 4 luni era neplătită, iar unchiul nu mai auzise nimic, nimic de la cei doi. Atunci a hotărât să mai facă o vizită la apartament, în speranța că va da de cineva. Ajuns în scara blocului nasul îi fusese străpuns de un miros caustic, care părea să vină dinspre apartamentul cuplului fericit. A băgat cheia de rezervă în ușă, determinat să intre peste ei.

Ce a găsit înăuntru nu avea să uite niciodată.

Pe peretele alb de la intrare, zugrăvit chiar de el în urmă cu un an, se găsea primul totem al chiriașilor: o dâră verticală de rahat ce ducea către un scutec de bebeluș, rămas suspendat pe perete, undeva pe la nivelul ochilor. Parchetul nobil, din lemn masiv la rândul lui acoperit cu scutece, ambalaje, doze și toată paleta existentă de gunoi. Frigiderul larg deschis, dar încă în  prinză, emana un buchet de arome a cărui substanțe de proveniență nu mai puteau fi distinse. Masa ce le-o lăsase chiriașilor era acum o placă sprijinită de televizor, picioarele nicăieri. Fiecare scaun avea la rândul lui unul sau două picioare lipsă. Cada umplută cu scutece folosite, oglinda spartă, iar ciobul rămas deasupra chiuvetei la rândul lui… semnat cu căcat. Inima-i pompa mai, mai ca în seara de înainte, când Dinamo ratase penalitul și o dată cu asta șansa de-a se califica la naționale. Se pregătea sufletește să deschidă ușa de la dormitor când a simțit pe picioare niște furnicături, apoi pișcături… și când și-a suflecat pantalonii a descoperit pielea până la genunchi în sus roșie, iritată, plină de activități.  Purici! Fără să mai ajungă și la dormitor, a luat-o la fugă și n-a mai privit înapoi.  I-a luat jumătate de an ca să zugrăvească, să dezinfecteze totul, ca să scape de purici a trebuit să cheme dezinsecția de 6 ori.

De atunci unchiul n-a mai închiriat niciodată apartamentul. Nici nu l-a vândut, pentru că piața se prăbușise și nu era un moment oportun.

Previous

Kaiser Chiefs – Everyday I Love You Less and Less

Next

So you want to be a writer?

2 Comments

  1. alex.X3S

    inventata sau nu ?

Leave a Reply

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén