Pe măsură ce anii trec vezi că tot mai mulți, chiar și cei mai hipsteri, dintre prietenii tăi aleg calea angajării. Iar tu, tocmai împlinind un veac de freelancing, te întrebi: oare am ratat ceva?

Ca să afli… te angajezi. Începi cu un part time simpluț să vezi mai întâi dacă biroul e de tine. Două luni mai târziu primești poziția șefei tale și nu poți să zici nu. Nici da. Aveai de gând să rămâi angajat cât să aduni niște insight-uri, apoi să reiei vechile obiceiuri. Saltul spre full time ți se pare unul mare. Întorci problema pe toate părțile și ajungi la concluzia că nu-i cale înapoi.

Până la urmă ți-au făcut o ofertă de nerefuzat: resurse și libertatea de-a le folosi pentru a face experimente online pe toată Germania. Nu-i rău, îți spui, pentru cineva care abia a intrat pe câmpul muncii.

Păi bine, dar 8 ore în fiecare zi? Fac eu față la asta? În toamnă aș fi zis că nu, între timp am aflat că omul are în el energii nebănuite.

A trecut timpul. Acum sunt rotiță într-un sistem complex. Am echipă de ajutoare și învățăcei, împreună concepem sute de teste online cu scopul de a afla ce-l determină pe om să facă click. Un buton roșu sau unul albastru? Un mesaj pragmatic sau unul emoțional? O poză cu temperatura rece sau una cu temperatura mai caldă? Când are omul cel mai mare chef să facă click? La cafeaua de dimineață sau la cină? Când e soare sau când plouă?

Lucrăm cot la cot cu echipa de BI, cu Head of Cucu, Head of Ciuciu, cu CTO, cu CEO și investitori. O mare piramidă a ipocriziei, care în zilele rele mă face să vomit. În zilele bune, ajung să o privesc ca pe o structură necesară pentru ca lucrurile să meargă. Accept rolul fiecăruia în poveste, apreciez faptul că reușim cumva să funcționăm împreună și să ținem pe picioare o schemă total dementă.

Au trecut ani. Acuma gata, am trăit experiența de angajare, ajunge… nu?  Nu încă, nu acum, mai sunt de învățat. Despre statistici, despre internet, despre oameni. Apoi… zilele trecute am primit vestea bombă: unlimited vacation. Cum să-mi dau demisia tocmai acum?

Tu, freelancerul din hamac, unde ești? Unde-i nisipul… carafa de sangria? Unde-i Portugalia?