Unii dintre voi veţi spune că vin cu nişte idei total năstruşnice şi irealizabile. Pregătiţi-vă să le auziţi.
Mergând foarte mult prin Bucureşti, atât cu bicicleta, cât şi cu maşina şi cu autobuzul, m-am confruntat cu fel de fel de situaţii: de la nervi şi înjurături prin intersecţii blocate, până la a face cu mâna şoferilor, în timp ce îi depăşeam liniştită cu bicicleta. De la accidente stupide, până la certuri cu diverşi şoferi, urlând-mi în ureche că “cu bicicleta te plimbi în parc, nu pe stradă”.
Când vine vorba de Bucureşti, cea mai mare parte din poluare (indiferent că este vorba de cea fonică sau cea atmosferică) se datorează numărului ridicat de maşini. Toată lumea merge cu maşina, pentru că autobuzul e aglomerat ca naiba, metroul pute şi să mergi cu bicicleta înseamnă să te sinucizi. Şi cum altfel poţi convinge oamenii să renunţe la maşini, dacă nu oferindu-le nişte alternative?
Aşadar, iată lista mea de propuneri utopice, dificile şi irealizabile, care ar transforma Bucureştiul într-un oraş mai puţin poluat şi mai puţin stresant.
1. Aş construi o linie de metrou subteran sau suprateran, care să dea turul oraşului. Îi puteţi spune un fel de centură sau inel al oraşului: o modalitate excepţională de a ajunge dintr-un capăt al oraşului în celălalt, fără a mai intra în miezul hiperaglomerat al Bucureştiului. Cam aşa a făcut Hitler cu Berlinul. Pe baza acestui inel aş începe apoi să construiesc noi magistrale, care să pornească spre centrul oraşului. Cred că este pe departe cel mai eficient mod de a gândi reţeaua de transport în comun a unui oraş. Şi când aud, că se chinuie diverşi “binevoitori” să mai construiască o staţie de metrou la 10 ani sau să trântească nişte telecabine, îmi vine să-mi smulg părul din cap. Să fim serioşi, cine s-ar duce cu teleporcăria la muncă?!
2. Aş reduce numărul de benzi pentru maşini şi le-aş transforma în piste pentru biciclişti. Veţi spune probabil că e absurd, că sunt mult prea puţini biciclişti pentru aşa un pas. Deocamdată. Să vă povestesc iarăşi câte ceva despre Berlin: un oraş de 4-5 ori mai mare ca Bucureştiul, în care plouă cel puţin de două ori mai mult. Deci avem o vară lungă şi călduroasă, iarnă scurtă, precipitaţii puţine iar cu o bicicletă de oraş poţi ajunge dintr-un cap al oraşului în celălalt în maxim 40 de minute. Străzi îngrămădite, densitatea populaţiei foarte mare, Bucureştiul pare a fi perfect pentru mersul pe bicicletă, aşa că nu văd de ce n-am face loc pe fiecare stradă de câte o pistă pentru biciclişti (indiferent că asta presupune renunţarea la o bandă pentru maşini sau nu).
3. A treia mea idee este probabil şi cea mai utopică dintre ele. Visez la un centru de oraş închis maşinilor. Visez la a muta Bulevardul Unirii şi întreaga intersecţie de la Unirii în subteran. Visez la a face din Piaţa Unirii o gigantică zonă pietonală, un spaţiu liniştit, o zonă cu magazine, puncte de interes turistice. Visez să poţi sta pe-o bancă în Piaţa Unirii şi să nu mai auzi nicio maşină. O dată ce ar exista o centură de metrou, magistrale spre centrul oraşului şi o dată ce 20% din populaţie va folosi bicicleta ca mijloc de transport în comun, nu văd de ce asta nu ar fi realizabil.
Eşti de părere că sunt idei total nerealiste? Au fost total realiste şi s-au pus în aplicare în atâtea oraşe din Europa. De ce ar fi atunci nerealiste pentru Bucureşti?
are you crazy?:))))))))) cum sa reduci numarul de benzi? SI ASA SE MERGE PROST
)
Dacă spui asta, înseamnă că n-ai citit până la capăt ce am scris. Am explicat în articol destul de clar CUM.
Mda. Bicicletele sunt highly overrated. Românii sunt sedentari. Nici Parisul nu are atâtea biciclete cât alte oraşe europene.
Daaar, ca idee este OK.
Totuşi, a treia idee este cea mai importantă. O parte importantă a centrului ar trebui să fie închis TOTAL traficului auto, transportul fiind posibil doar cu metroul (sau cu ambulanţa), iar o altă parte a centrului ar trebui să fie deschis doar traficului autobuzelor şi atât. Ar putea exista linii de autobuze gratuite care să circule doar în perimetrul central închis (pot fi deci şi electrice, dar nu musai troleibuze), pentru a face legătura cu alte linii de autobuze care circulă în restul oraşului dar nu intră în centrul acestuia. Autobuzele gratuite care asigură transportul în centru ar putea fi finanţate de tarifele de parcare percepute de la cei care-şi vor parca autoturismele în afara centrului, în parcări etajate construite în acest scop — şi la care se poate ajunge cu aceste autobuze gratuite până la marginea “zonei interzise”.
Biciclete puţine în Paris? Nu ştiu exact care-s cifrele, dar când am fost acolo mi s-a părut că roieşte de biciclete.
Să ştii că da, ar fi aşa de mişto străduţe pe care să meargă numai pietoni şi mijloace de transport în comun. Când ţi-am citit ideea m-am gândit instant la tramvaie: sunt electrice şi pe nişte şine decente chiar foarte silenţioase. Dar nu am înţeles o chestie totuşi. La ce bun ar fi în acea zonă autobuzele/mijloacele de transport gratuite?
Ca un element de democraţie. Posesorii de maşină care locuiesc în zonă nu pot ajunge acasă decât pe jos sau cu bicicleta, ceea ce reprezintă atât o DISCRIMINARE, cât şi o îngrădire a libertăţii, mai ales că restricţia de circulaţie a fost impusă ULTERIOR actului lor de mutare în cartier sau de achiziţionare a unui automobil. Gratuitatea singurului transport autorizat ar compensa aspectul nedemocratic al restricţiei.
Mă mir că “voi, tineretul democrat” (nu “noi, boşorogii comunişti”) nu înţelegeţi că nu poţi pur şi simplu să interzici şi să pretinzi că e democraţie, just like that. Sunt dezamăgit.
Nu m-am gândit din punctul ăsta de vedere
Doar mă uitam la alte oraşe cu zone pietonale similare, care nu oferă transport gratuit.
Păi nu, că vorbim acum de o interzicere MAJORĂ, pe un perimetru foarte extins! Numai aşa s-ar putea rezolva problema în Bucureşti, de pildă.
Apropo, în occident există şi parcări etajate, la noi nu. Ca să-şi lase românul maşina la mama dracului…
@Beranger păi bine, să avem noi zona aia pietonală frumoasă şi pe urmă să ne putem certa, dacă să fie tramvaie moka sau nu