Chris Doerk und Frank Schöbel – Heisser Sommer

Vara în Berlin: aer umed și sufocant. Vântul stă pe loc, soarele arde, în S-Bahn te coci ca un Bratwurst autentic.

  

Lovin’ Spoonful – Summer In The City

“That song that came from an idea my brother Mike had. He had this great chorus, and the release was so big. I had to create some kind of tension at the front end to make it even bigger. That’s where that jagged piano part comes from.”
- John Sebastian

Summer In The City – Lovin’ Spoonful from ivor jones on Vimeo.

  

Ghid de supraviețuire al pasagerului Ryanair

După 3 zboruri Ryanair efectuate pe parcursul a 10 zile te întorci acasă un alt om. Ai ajuns viu de la A la B dar… asta e tot ce poți spune despre experiența făcută. Nimic altceva nu e inclus în preț și asta se simte, mai ales când toată viața ți-ai plimbat prestigioasa persoană numai cu Lufthansa, AirBerlin, Austrian Airlines și ai anumite fițe în cap. Iată câteva sfaturi pentru a profita din plin de călătoria cu Ryanair și de a ajunge la destinație cu cât mai puține probleme.

Lisabona din avion

Continue reading

  

The Asteroid Galaxy Tour – Golden Age

De vară.

  

Porto și Casa Marlindo

Am petrecut ultima noapte în Lisabona hoinărind pe străzi, încercând să mai bifăm câte ceva de pe must-see list și revizitând miradouroul São Pedro de Alcântara - unde cu două seri înainte descoperisem trupa veselă de trompetiști recitând piesele Fanfarei Ciocârlia. Abia pe la 6 dimineața am început să facem bagajele. La ora 7:40 alergam prin aeroport, de frică să nu fi ratat îmbarcarea. La 8 ne-am luat la revedere de la Lisabona, o oră mai târziu am pus picioarele în Porto.

Porto, Portugalia

Continue reading

  

De prin Lisabona (3)

lisabona

Orice turist se întoarce dintr-o călătorie cu o amintire mai specială. Un magnet cu castelul X. O felicitare cu tramvaiul vechi. O bucată de faianță. Sigur, și toate astea sunt frumoase, dar să mergi în Lisabona și să spui că cel mai mult ți-a plăcut castelul sau catedrala e ca și cum ai fi dat paginile unei cărți fără s-o fi citit.

Când m-a întrebat tandem partnera (lisboetă, de doi ani mutată în Germania) ce mi-a plăcut cel mai mult la Portugalia i-am răspuns că oamenii. Energia lor. Zgomotul. Pe stradă, în cofetării, în metrou, oriunde s-ar afla, portughezii stau la taclale. Vorbesc de bune de rele, fac glume, cântă și dansează cât îi țin picioarele. N-am văzut vreodată așa o poftă de viață. Apartamentul în care am stat dădea într-o curte interioară. În fiecare dimineață zăream vecinii pe la balcoane, cu cafeaua în mână, spunându-și unii altora “bom dia” și povestind ultimele pățanii. Că au adus roșii bune la aprozarul de la colț. Că e grevă la metrou. Că e supa pe foc. Că orice. Continue reading

  

De prin Lisabona (2)

_DSC2012
Take that Descartes!

  

De prin Lisabona

Lisabona, Portugalia “Given that we can live only a small part of what there is in us — what happens with the rest?” ― Pascal Mercier, Night Train to Lisbon

  

Avionul de prânz către Țara Azulejos

Ce se întâmplă când timp de ani buni venerezi un lucru? Îi înveți istoria, limba, urmărești știrile locale, încerci să aluneci în pielea oamenilor ce-l însuflețesc. Ca să le furi nițel mai mult din grai, te uiți regulat la telenovele locale sau la episoade vechi din vrei să fii miliardar. Privești cu jind la cei așezați la terase printr-un miradouro sau altul, angrenați în bere și povești aprinse. Noaptea visezi numai despre cum urci într-un avion și sfârșești într-un fel de Țara Minunilor, ediția Azulejos. Citești Trenul de noapte spre Lisabona și urmărești cu sufletul la gură povestea aberant de fericită a lui Pascal Mercier: în care protagonistul ajunge pe teritoriu portughez și planetele se aliniază parcă special ca să-i facă lui pe plac. Personajul își schimbă garderoba. Își face o pereche nouă de ochelari, mai bună și mai confortabilă decât toate ce le avusese în Germania. Întâlnește oameni prietenoși ce-l poftesc imediat în odaia lor, de parcă n-ar avea nimic mai bun de făcut decât să stea la taclale. Descoperă librării cu cărți obscure, ajunge într-un timp record să învețe portugheza și să-și facă viața așa de interesantă, cum numai într-o operă de ficțiune s-ar putea.

Când îți bagi în cap toate ideile astea mai devreme sau mai târziu va veni și momentul dureros al epifaniei: anume când ți-o iei prima dată peste bot. Cerul se întunecă, azulejos se sparg, iar tabloul ce ți l-ai construit e încet, încet corupt de  fărâmele nedorite din identitatea locului. Din procesul ăsta în cazurile fericite Țara Minunilor scapă doar cu niște șifonări ușoare,  în cazurile nefericite sfârșește în flăcări.

Din clipa în care am urcat în avionul spre Lisabona am așteptat ca ceva să meargă prost. Poate să se rupă o aripă, să ne prăbușim în ocean, să fure cineva aparatul foto, să am parte de o interacțiune nefericită cu un portughez sau pur și simplu să mi-o iau pe cocoașă într-un mod neașteptat și să ajung în Lisabona cu așteptările date peste cap. 10 zile în Portugalia speram să fie suficiente pentru a scăpa de toate iluziile și pentru a îmi scoate din cap ideea năstrușnică de a locui în Lusitania. Nimic din toate astea nu s-a adeverit. Și nu știu dacă timpul petrecut de mine aici reprezintă esența lucrurilor sau dacă pur și simplu am avut parte de noroc senzațional. Nici nu știu cum aș putea să povestesc ce s-a întâmplat. Continue reading

  

Portugal. The Man – Evil Friends

  

© 2015 Chaika.ro

Theme by Anders NorenUp ↑