Chaika.ro

piaţă de idei – tâmpänien²

Emicida – Boa Esperança

Ajuns la ziar – bifat.

După ce ani la rând am năzuit să ajung mare fotoreporter, cu povești foto irezistibile și poze preluate de nu știu câte publicații, visul mi s-a împlinit! Bine, nu chiar așa cum îmi imaginam, dar ce mai contează?! :)

Cum mă învârteam eu pe la marele târg de produse alimentare din Berlin se iscă la un moment dat, în apropierea standurilor românești, niște vâlvă. Săriți! Vine ministrul! Vine ambasadorul! Toată lumea vocifera, trebuie să avem poză cu ministrul! Așa a fost să fie. Pentru că s-a nimerit să fiu acolo, mi s-a pus un iPad roz în mâini, iar în fața mea s-au poziționat un grup de mici întreprinzători zâmbind larg, mișunând în jurul ministrului agriculturii. Vreo 10 minute au tot socializat, s-au învârtit de colo colo, au mirosit mierea, au pipăit salamul… timp în care pe mine m-au uitat cu iPad-ul în mână. Ce era să fac? M-am învârtit în jurul lor, căutând să fac poze din mai multe unghiuri… în ideea că la final să găsească măcar 1-2 cadre ok. Zis și făcut, m-am băgat cu iPad-ul pe sub masă, m-am urcat pe masă. L-am poziționat de câteva ori cu tupeu, stricând și din cadrele fotojurnaliștilor mai bine dotați. Apoi ministrul a plecat, am returnat iPad-ul posesoarei și viața a mers mai departe. Două săptămâni mai târziu ale cui poze au apărut la ziar?

Kapitalism – Rețeta noastră secretă (2010)

Regia: Alexandru Solomon
Actori: Gigi Becali, George Copos, Dan Voiculescu, Dinu Patriciu
Durată: 80 minute

Un film documentar la care te apucă râsul și plânsul în același timp. Cu cadre foarte bine lipite și o echipă de actori cum nu se putea mai fascinantă. Trailer mai jos, filmul complet aici.

Haus Schneewittchen #2

În continuarea Haus Schneewittchen #1

“We’re ready to go on believing
We’re somewhere over the rainbow,
We fool ourselves we know a lot
About our selfish lives
And we assume that heaven
Is somewhere in the skies…”
– Byron – Sleepwalkers

Când începi o asemenea aventură cred că cea mai mare provocare este să-ți surprinzi prejudecățile înainte ca ele să te surprindă pe tine. Altfel te trezești într-o zi cum îți alunece în portavoce pavându-ți ieșirea din bordel. Mulți vorbesc despre profesia asta ca despre ceva ce ei/ele n-ar face nici de-ar fi o chestiune de viață și de moarte. Suntem specii diferite, noi, ăștia, oameni ai luminii, și ei, oameni ai undergroundului, ființe ale întunericului. Oamenii luminii ar prefera să spele wc-uri, să înjure în pupitrul dintr-un call center sau să-și petreacă zilele cu ochii roșinzi în fața unui LCD. Dar ce-i mai rău în final? Să-ți ‘vinzi corpul’ la un preț care te mulțumește sau să-ți vinzi mâinile, picioarele și capul la prețul… pieței? Merită să urmezi așa zisa cale dreaptă, chit că te face să-ți visezi șefii și colegii morți? Chit că la capătul zilei îți rămân bani de-un Hamburger Royal, de-un curs de meditație sau de o oră în fotoliul unui psiholog?

Read More

Bedouin Soundclash – May You Be The Road

Mississippi John Hurt – Louis Collins (1928)

Un cântec care mai are puțin și împlinește 100 de ani + câteva lucruri interesante:

1877 – primul fonograf si primul microfon.
1900 – prima voce transmisă prin radio
1910 – prima pereche de căști
1912 – prima stație radio
1928 – prima înregistrare pe bandă magnetică

In My Head – Dub Fx

Do you hear music?

Deolinda – Parva que sou

I’m from the unpaid generation
and this condition doesn’t bother me.
How silly I am!
For this is bad, and will continue like that,
the practice I can do is a luck.
How silly I am!
And I stay thinking,
what a silly world
where one has to study to become a slave.

Testamentul nou nouț (2015)

Dacă îți plac absurdul, satira, iar moartea îți trezește nu numai frică, ci și o oarecare fascinație, iată un film care s-ar putea să merite drumul până la cinema. Înainte de vizionare e bine să lași la o parte orice pretenții în ceea ce privește coerență și sens, căci filmul ăsta nu va ține cont de nici una din acestea.

După ce ani la rând Alanis Morissette Joan Osborne a plâns “what if God was one of us”, în sfârșit i se oferă un răspuns. Ei bine, Dumnezeu este unul dintre noi, vorbește franceză și locuiește în Bruxelles. Numai că este fix opusul a ceea ce ne-am impaginat: răul în carne și oase, sursa tuturor neajunsurilor și frustrărilor. Atât de amar îi e traiul încât a creat ceva pe care să-și verse toți nervii: pe noi. Și ca să nu se plictisească, Dumnezeu vine în fiecare zi cu tot felul de legi noi: cum este de exemplu cea care determină partea pe care cad feliile cu gem – de fiecare dată cu gemul în jos. Sau cea care ne reglează șansele la iubire – foarte mici. După ce Iisus, sătul de cât de nesuferit e ta-su, se răzvrătește și  fuge de acasă, sora mai mică îi urmează exemplul. Ca să-l enerveze pe Dumnezeu la maxim, înainte de plecare se furișează în biroul lui, îi hackuiește calculatorul și trimite tuturor oamenilor un SMS cu ziua în care vor muri. Un film absurd, bipolar și imprevizibil, unde vizualul aduce aminte de filmele lui Wes Anderson, iar stilul suprarealist e ca o felie din The Science of Sleep. :-)

La mulți ani…

la multi ani

 

Page 1 of 43

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén