Chaika.ro

piaţă de idei – tâmpänien²

Hyper-Reality (Keiichi Matsuda)

The Asteroids Galaxy Tour – Around The Bend

Oare vor mai funcţiona clipurile embed peste doi ani? Vom afla. Am aflat.

White Haus – This is Heaven.

E perioada în care toată lumea s-a hotărât să intre pe nișa internațională și să cânte în engleză. Inclusiv portughezii. Interesant, dar parcă mai au de lucru nițel…

 

George Carlin on Political Correctness

Flume & Chet Faker – Drop the Game

Tot australieni și ăștia…

тили тили бом

Montaigne – I Am Not An End

Atâtea voci și atâta muzică bună ies și din Australia…

Jain Jain!

Născută în Franța, plimbată de-a lungul copilăriei prin Congo, Emiratele Arabe Unite și alte meleaguri îndepărtate, Jain este copilul universal, casa ei nu este într-o țară anume, casa ei este acest Pământ. A început să facă muzică pe cont propriu, preluând influențe din toate locurile prin care a fost. În urmă cu câțiva ani înregistra demo-uri în sufrageria de-acasă și le posta pe MySpace. A avut norocul să fie descoperită de oamenii potriviți, care au transformat-o într-un produs fenomenal. Stilul ei se caracterizează prin linii melodice neașteptate, muzică electronică, loop-uri , ritmuri de dans și influențe africane. O muzică ușor feminină, pe care Wikipedia o încadrează superficial la categoria pop.

În noiembrie 2015 debuta cu albumul Zanaka, cu piesa “Come” sărind pe prima poziție în topul de single-uri din Franța. În primăvara anului următor a pornit în primul ei turneu internațional și așa am ajuns să facem cunoștință cu ea la Berlin. Deși marea parte a cântecelor ei sunt blocate pe Youtube de GEMA, Jain a reușit să umple sala din Gretchen Club și să își electrocuteze publicul cu o energie demențială. Mă plângeam după concertul Allah Las că trupa nu a fost prezentă 100%, nu a oferit publicului o experiență memorabilă, ei bine, Jain a făcut-o din plin. Și asta nu prin cine știe ce artificii sau spectacol de scenă sofisticat, ci în mare parte prin prezența ei naturală. O fată extraordinar de simpatică, cu un zâmbet zglobiu, copilăros și o carieră interesantă înainte.

Înainte de concert, marea mea întrebare era legată tocmai de acest aspect: încotro va merge de aici. Câtă creativitate mai are în ea? Se va opri la Zanaka sau va menține ritmul? Cu ce ne va mai surprinde? Jain ne-a asigurat că nu e cazul să ne facem griji, cântându-ne două piese de pe albumul ei următor (Son of a Sun, Dynabeat). Pe ambele publicul le-a primit cu extaz. Mai are și altele prin sertar, ne-a spus. Deci nu, show-ul nu s-a terminat, show-ul abia începe.

A doua mea mare întrebare rămâne însă fără răspuns. Cine e ea de fapt și de ce se ascunde? O mișcare de marketing? Mai mult? Toate interviurile și toate publicațiile de muzică trec cu vederea numele ei adevărat. Nici pagina ei oficială nu oferă mai multe lămuriri.  Sigur, nu mă așteptam să mi se confeseze tocmai mie, fana #935737546, dar dacă tot am avut șansa să vorbim după concert, am întrebat-o și asta: cum o cheamă. Cu zâmbetul ei larg a răspuns:

– Jain Jain!

Așadar, indiferent cine o fi și de unde o veni, țineți minte numele ăsta căci nu e ultima oară când auziți de el.

Luxottica

În caz că vă întrebați de ce sunt ochelarii atât de scumpi.

1 mai în Berlin

Deși e lăbărțat pe mai bine de 900 de km pătrați, deși, teoretic, e loc sub soare pentru toată lumea, berlinezilor tot la îngrămădeală le place. Să fie un milion pe străzi, două milioane, dacă se poate. Trei! Să vină toată lumea, să înghită pastile și să-și dea unii altora cu sticle de bere în cap. Să defileze prin oraș fredonând ultimul hit de la KIZ “Ura! E sfârșitul lumii!“, cot la cot cu poliția, prezentă să-i protejeze pe nebuni de ei înșiși. Acesta este Berlinul pe care l-am cunoscut de revelion, de 1 mai și în timpul celui mai apreciat festival al anului:  Karneval der Kulturen. Acesta este Berlinul cu care probabil n-am să mă împac niciodată.

1mai în Berlin

Să vă spun ce s-a întâmplat după? pe la 6 seara, când toată lumea era deja criță, s-au ivit primele portavoci și păpușari.  Și au început să organizeze masele în demostranții. Pentru ce credeți? De la mișcări pro-refugiață, mișcări anticapitaliste, până la neonazism și neocomunism. Nu știu ce gândesc alții, dar pe mine m-a îngrozit să văd o stradă plină de tineri țipând “vrem comunism“.

Page 1 of 46

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén