So you want to be a writer?

if it doesn’t come bursting out of you
in spite of everything,
don’t do it.
unless it comes unasked out of your
heart and your mind and your mouth
and your gut,
don’t do it.
if you have to sit for hours
staring at your computer screen
or hunched over your
typewriter
searching for words,
don’t do it.
if you’re doing it for money or
fame,
don’t do it.
if you’re doing it because you want
women in your bed,
don’t do it.
if you have to sit there and
rewrite it again and again,
don’t do it.
if it’s hard work just thinking about doing it,
don’t do it.
if you’re trying to write like somebody
else,
forget about it.

if you have to wait for it to roar out of
you,
then wait patiently.
if it never does roar out of you,
do something else.

if you first have to read it to your wife
or your girlfriend or your boyfriend
or your parents or to anybody at all,
you’re not ready.

don’t be like so many writers,
don’t be like so many thousands of
people who call themselves writers,
don’t be dull and boring and
pretentious, don’t be consumed with self-
love.
the libraries of the world have
yawned themselves to
sleep
over your kind.
don’t add to that.
don’t do it.
unless it comes out of
your soul like a rocket,
unless being still would
drive you to madness or
suicide or murder,
don’t do it.
unless the sun inside you is
burning your gut,
don’t do it.

when it is truly time,
and if you have been chosen,
it will do it by
itself and it will keep on doing it
until you die or it dies in you.

there is no other way.

and there never was.

- Charles Bukowski

  

Au fost o dată ca niciodată doi chiriași…

A fost o dată un unchi care își ducea traiul modest, dar decent și fericit  într-un apartament de 3 camere din București, alături de soție și copii. Într-o zi un unchi de-al unchiului a murit, lăsându-i moștenire un alt apartament de 3 camere, tot în București. S-a gândit unchiul ce să facă cu noua locuință și pentru că lui îi era bine cu familia unde era și i s-a părut un moment inoportun să vândă, a hotărât să închirieze cel de-al doilea apartament. După 3 săptămâni de dat anunțuri, s-au găsit în cele din urmă și chiriașii: un cuplu tânăr și drăgălaș, cu propria afacere, situație financiară stabilă, așteptând din clipă în clipă să aterizeze barza. S-a bătut palma, s-a semnat contractul, s-a achitat chiria pe 2 luni în avans. Cuplul s-a instalat în apartament, la scurt timp după li s-a alăturat și urmașul.

Toate bune și frumoase până vreo 8 luni mai târziu când cuplul întârziase cu plata chiriei deja 3 luni, adunase restranțe la întreținere de peste 30 de milioane, iar Romtelecomul amenința cu suspendarea liniei telefonice. Unchiul tot încercase să dea de cuplu, dar în zadar. Locul unde aceștia îi spuseseră că lucrează fusese desființat. Numerele de mobil ale celor doi erau închise, iar la sonerie nu mai răspundea nimeni. O dată chiriașul l-a sunat pe unchi să-și ceară scuze că nu i-a mai dat de veste, că aia mică se îmbolnăvise și fuseseră cu ea în spital. Derulăm filmul 3 săptămâni mai departe, restanțele chiriașilor contiuau să crească, chiria pe ultimele 4 luni era neplătită, iar unchiul nu mai auzise nimic, nimic de la cei doi. Atunci a hotărât să mai facă o vizită la apartament, în speranța că va da de cineva. Ajuns în scara blocului nasul îi fusese străpuns de un miros caustic, care părea să vină dinspre apartamentul cuplului fericit. A băgat cheia de rezervă în ușă, determinat să intre peste ei.

Ce a găsit înăuntru nu avea să uite niciodată.

Continue reading

  

Kaiser Chiefs – Everyday I Love You Less and Less

Deja începe perioada aceea a vieții în care pot să spun: pe vremea mea când eram în liceu se făcea asta, asta și cu asta și se asculta asta…

  

Deolinda – Lisboa Não é a Cidade Perfeita

Deși ceva îmi spune că e…

  

Khosla Ka Ghosla! (2006)

Tragicomedie drăguță, regizată de Dibakar Banerjee. Unii critici o numesc chiar cea mai bună comedie Bollywood din ultimii 20 de ani, deși întrebarea este în ce măsură se încadrează în curentul Bollywood și dacă nu cumva intră mai bine la categoria independent movies.  Realizat pe un buget de doar 480 milioane de rupii, Khosla Ka Ghosla ilustrează o poveste tip sindromul cuibului părăsit, înrădăcinată în miezul vieții din Delhi. Pe măsură ce copii cresc, tatăl hotărăște să cumpere un teren în afara capitalei, pentru a ridica o casă în care să fie loc de toată familia: bunici, neveste, copii, copii ai copiilor etc. Problemele sunt mai multe: în primul rând, unul din fii are planuri să plece în America și nu mai e interesat s-o ardă prin gunoaiele patriei. În al doilea rând, cel de la care cumpără terenul le trage o mare țeapă, așa că adio bani, adio teren. Dar Khosla (tatăl) nu se dă așa ușor bătut. După ce căile legale dau toate greș, fiii hotărăsc să ducă lupta mai departe prin metode black hat. Astea sunt cam primele 30 de minute, ce urmează nu vă spun pentru că abia de aici începe filmul să capete puțină culoare. În comparație cu filmele bollywoodiene obișnuite, coloana sonoră este ceva mai restrânsă, dar deloc rea. Dansurile lipsesc cu totul. Așadar, avem o tragicomedie, condimentată cu ceva acțiune și siropozitate (paralel cu povestea terenului, unul din fii trece printr-un mare love drama).

Ar fi tras de păr să-l numim semi-independent masala film?

  

Citate #8

“Tiger got to hunt, bird got to fly;
Man got to sit and wonder ‘why, why, why?’
Tiger got to sleep, bird got to land;
Man got to tell himself he understand.”
- Kurt Vonnegut, Cat’s Cradle

  

The Rolling Stones – In Another Land

“I went to the studio one night and when I arrived at the studio Glyn (Johns) said, The session’s canceled, so I said, Oh, what a drag, ’cause it was quite a drive for me, about a 45 minute drive. And he said, Well… got any songs you want to mess around, try and demo and things? Nicky Hopkins was there on keyboards. I’m not sure whether Charlie was there or not. I can’t remember. And I said, Yeah, ’cause I’d been messing with this song. It was a bit, what I thought was kind of spacy, you know… a bit kind of Satanic Majesties-like. And psychedelic in a way. And he said, We’ll have a go at it and I just used those players and next door, in the other studio, were the Small Faces who were recording. And Steve Marriott came in and Ronnie Lane and they sang with me ’cause I just didn’t want to sing. So I used that tremolo effect on the voice ’cause I was really uptight about my singing – which I still am. And we just used effects and we tried all kinds of things and it came out quite nice and I went home sort of reasonably satisfied, with an experiment, if you like. And next day I got to the studio and we were just chatting about what we were going to do tonight and Glyn said, Hey, hang on, he said to Mick and Keith and Brian. He said, Hang on, have a listen to this, and put the tape on, played them a rough mix. They said, That’s really good, what is it? He said, Bill. He did it yesterday. And so they all liked it and they thought it fitted in so we put it on the album.”
- Bill Wyman (sursa)

  

White Tiger – Aravind Adiga

White Tiger - Aravind Adiga“Am să vă spun adevărul despre Bangalore…” și cu acestea demarează povestea personajului principal: indianul necopt, ieșit dintr-o sărăcie cruntă, ajuns tigru alb și, în final, antreprenor de succes în Bangalore. O satiră ce ne plimbă prin toate clișeele subcontinentului: familia indiană obsesiv-compulsivă, măritișul aranjat, corupția nemărginită, împărțirea lumii în două, una a întunericului și una a luminii (vă aduceți aminte de Edward Said?), împărțirea oamenilor în două (cei cu burți pline, cei cu burți goale) etc. În fond, o înșiruire a lucrurilor pe care noi, ‘vesticii’, le știam deja. Numai că spre deosebire de ziare, știri, buzzfeed, meme-uri și restul surselor din care ne formăm opinia despre India, cartea White Tiger amestecă și exagerează imaginea până la punctul în care cititorul nu mai poate ignora ridicolul din spatele acestor imagini. O lectură interesantă, cu potențial de-a zgudui una-două oale. Chiar mai multe. A nu se uita că e FICȚIUNE. :)

Go to Old Delhi, behind the Jama Masjid, and look at the way they keep chickens there in the market. Hundreds of pale hens and brightly colored roosters, stuffed tightly into wire-mesh cages, packed as tightly as worms in a belly, pecking each other and shitting on each other, jostling just for breathing space; the whole cage giving off  a horrible stench – the stench of terrified feathered flesh. On the wooden desk above this coop sits a grinning young butcher, showing off the flesh and organs of a recently chopped-up chicken, still oleaginous with a coating of dark blood. The roosters in the coop smell the blood from above. They see the organs of their brothers lying around them. They know they’re next. Yet they do not rebel. They do no try to get out of the coop. The very same thing is done with human beings in this country.
- page 136

  

Berlin 1945

Reichstag, Brandenburger Tor, Unter den Linden…

  

Paul Ekman şi povestea microexpresiilor

Aţi fost fani ai serialului Lie to Me? Atunci o să vă intereseze următoarea chestie: Paul Ekman e cel după chipul şi asemănarea căruia a fost creat personajul principal din “Lie to Me”. Așadar, fiecare minciună are la bază o fărâmă de adevăr. Treaba cu citirea microexpresiilor chiar există. :)

Paul Ekman (born February 15, 1934) is an American psychologist who is a pioneer in the study of emotions and their relation to facial expressions, has created an ‘atlas of emotions’ with more than ten thousand facial expressions, and has gained a reputation as “the best human lie detector in the world”. – sursa

  

© 2015 Chaika.ro

Theme by Anders NorenUp ↑