Sex la metrou în Berlin

Multă vreme am avut o râcă uriașă pe orașul ăsta. Povesteam amicilor că nu mai orașul glorios al secolelor trecute, ci că a decăzut într-o anarhie jegoasă, idealizată de mult prea mulți. Nu degeaba restul țării numește Berlinul “copilul rebel al Germaniei“. Călătoriile cu metroul confirmă din plin acest lucru. Mergând o dată cu S-Bahnul spre facultate, la câțiva metrii de mine am surprins un călător cum și-a dat chiloții jos, s-a pus în vine și s-a căcat în mijlocul vagonului. Reacțiile oamenilor: marea parte au ignorat evenimentul, câțiva au fost deranjați de miros și s-au mutat în alt vagon. Ulterior am povestit pățania cunoscuților din România și nu m-au crezut. Cum să se întâmple așa ceva într-o capitală europeană?
Uitați o știre apărută ieri:

sex la metrou in berlin“Commuters on Berlin’s U8 line were in for a shock on Tuesday morning when they spotted two people having sex in the middle of a station platform. It was certainly not the wake-up that people on their way to work might have expected at 6.30am. One passenger on the train filmed the couple on the platform with his phone as he boarded a train at Schönleinstraße station in the Kreuzberg area of the city.”

Bine, bine, niște nebuni, care probabil au fost imediat săltați de poliție. Doar nu permit nemții așa ceva în țara lor, nu? Fals, Berlinul e locul în care orice e tolerat, alcoolul, jointul, sexul și tot ce-i mai șocant pe lumea asta.  Nimeni nu a intervenit iar cuplul și-a văzut liniștit de treabă…

[...] Police said that charges could only be brought in such a case if someone felt disturbed by the couple’s display and reported it to the authorities.”

Întreg articolul aici. Voi cum ați reacționa de-ați vedea asta la metrou în București?

 

  

Răul mai mic, răul mai elegant

Știu, v-ați săturat de politică. Toți sunt niște porci și niște mincinoși împuțiți. Poate nici ea nu e mai presus, dar măcar și-a dat silința să se vândă pe baza unui trecut solid, a unor argumente clare și a unui ambalaj elegant. Asta e deja cu mult peste ce ne oferă ceilalți (un zâmbet strălucitor, un decolteu și-o poză în China), așa că votul meu mic și nesemnificativ merge către ea.

PS: Pagina 404 e priceless.

  

Cățelul sinucigaș

Azi am văzut pe Dudești un cățel fix ca cel din imagine, probabil e doar o coincidență, mergând teleleu, cu o lesă bleu după el. Tocmai când am ajuns în dreptul lui, câinele, parcă lucid și foarte hotărt, a luat-o pe șosea și s-a pus în fața mașinilor.

Nu mai era nimeni în jur, așa că am sărit de pe biclă l-am apucat de lesa bleu și l-am tras înapoi pe trotuar. L-am salvat, mi-am zis cu o oarecare ușurare. Bun, dar acum ce fac cu el? Al cui să fie, nu mai era nimeni altcineva pe trotuar. Am început să intru pe la magazinele din jur și am întrebat dacă știu al cui e cățelul. Nimeni, nimic. M-am învârtit pe acolo vreo 10 minute, eram aproape hotărâtă să plec cu el spre casă când dintr-o curte s-a ivit o piți vorbind la telefon. A venit spre mine, am întrebat-o dacă e al ei cățelul. În semn de răspuns mi-a luat lesa din mână și a făcut cale întoarsă, continuând să vorbească la telefon.

Caz închis, binele a învins, chiar dacă n-am avut parte de cel mai glorios happy end. În timp ce mă urcam la loc pe bicicletă am aruncat o privire înapoi spre cățel, spre stăpână și ce am văzut mi-a curbat orice chef de-a mai trăi. Încă vorbind la telefon, stăpâna s-a aplecat spre cățel și cu un “unde ai fugit, măăăăă” i-a ars o palmă peste spinare și, cu o masculinitate de nebănuit, a șutat bietul animal în poartă ca pe o minge de fotbal.