Charlotte Gainsbourg feat. Beck – Heaven Can Wait

  

Ion Luca Caragiale despre Berlin (1905)

Un pasaj din scrisoarea lui Caragiale către Alecu Urechia, despre vizita lui Barbu Delavrancea la Berlin (1905). Scrisoarea întreagă aici, merită savurat fiecare cuvânt.

Ne întoarcem cu tugul, pe la unu noaptea, în Berlin. Mergem în tentrum la Café National — un loc foarte interesant, stație de bãi de mare mixte pe uscat — un pandemonium!

Prezența noastrã nu trece indiferentã; ba, daca n-am fi așa de modești, am putea chiar afirma cã produce oarecare senzație: „Fremde Herren!… Sehr or’ginelle!…“. Walkyriile ne aplaudã în surdinã și parcã ar vrea sã ne deoache. Ne facem cã ne supãrãm, dar nu putem birui îndestul un surîs de vanitate… Ne suim sus la billard; facem o partidã, care ține cam mult: bilele parcã ar fi patru, si chixuri peste chixuri; bem bere (iar caldã!… lui de neamț idiot!), rãsturnãm pahare, le spargem… svarturi… aavele… cești, lingurițe, farfurioare etc. etc. Suntem leoarcã!

S-a fãcut ziuã. Soare… Uite, domnule, cum trece vremea cu conversația!… Duminicã dimineața. Ne urcãm într-o birjã… Imbecilul de birjar — fã-ți idee, mon cher! — așa de dimineațã, beat!… nu înțelege ce-i spunem! În fine, hâța-pâța — un ceas de cãlãtorie. Ajungem la mahala, în Preussischestrasse. Barbu — ce memorie, domnule! — cunoaște casa — eu n-o cunosc, ma parole d’honneur ! — lovește pe birjar cu bastonul peste mîna dreaptã și pe urmã i-l împlântã în șira spinãrii.

— Ho, maiher! (… nu stiu ce și nu știu cum!)

Neamțul, beat, se-ntoarce, ca orice neamț stupid; dar îndatã înțelege cã trebuie sã fie mândru de aceste semne de intimitate, ca bun camarad. 6 ore 1/2 dim.

 

  

Povestea emigrantului român

Cum se simte expatul când, după ceva timp petrecut prin străinătăți, se întoarce acasă:

Cum se simte expatul o săptămână mai târziu, când părăsește acasă-ul:

  

Passarinhos – Pierre Cavalli Et Son Orchestre

Atâtea sunete şi genuri muzicale într-un singur cântec atât de liniştit.

  

Tic Tac Toe – Ich find’ Dich Scheisse

Oldies but goldies brownies.

  

Viața de noapte în Berlin

Umblă peste tot lozinca asta, cum că viața de noapte în Berlin e nemaipomenită. Uitați ce invitație am primit pe Facebook:

invitatie-petrecere-berlin

  

Deolinda – Musiquinha

Pe asta o știai? cc Violeta

  

Tinariwen – Toumast Tincha

Tinariwen was founded by Ibrahim Ag Alhabib, who at age four witnessed the execution of his father (a Tuareg rebel) during a 1963 uprising in Mali. As a child he saw a western film in which a cowboy played a guitar. Ag Alhabib built his own guitar out of a tin can, a stick and bicycle brake wire. He started to play old Tuareg and modern Arabic pop tunes. – întreaga poveste aici

  

Hitesh Sonik, Piyush Mishra – Ghar

Altă grozăvie produsă în cadrul Coke Studio Pakistan.

  

Free your soul

Asta am descoperit-o într-un club din Brașov.O să ziceți că vă arăt numai chestii scârboase (poate și aveți dreptate), dar priviți mai atent. În buda asta zace secretul vieții: Yin și Yang, Alpha și Omega, Întunericul și Lumina, Binele și Răul ș.a.m.d.

wcuri geniale in Romania

  

© 2015 Chaika.ro

Theme by Anders NorenUp ↑