O seară neplănuită cu Allah Las, kebap şi plimbări

Totul a început cu reţeaua de trenuri şi S-Bahn, care anunţase grevă totală până următoarea dimineaţă. Oraşul avea să fie paralizat, aşa că pe la 20:00 am luat-o pe bicle către Columbiadamm. Toate aveau să ţină cu noi: vremea, gps-ul, metroul, clubul, până şi Mustafa avea să ne răsfeţe cu shaorma lui extraordinară.

Am ajuns în Club C pe la 21:30. O hală nu în cea mai bună formă, ce mărturisea că a găzduit ceva evenimente la viaţa ei. Garderoba faină, rapidă şi ieftină (1,5 Euro pentru un rucsac). Un public simplu, decent, cu chef de muzică, în care ne-am regăsit şi noi. Fără coate, priviri răutăcioase şi nesimţiri nemţeşti (cum văzusem la Florence & The Machine). Berea rece nefiltrată n-a lipsit nici ea.

Allah Las in Club C La capitolul sonorizare era loc de mai bun – clubul respectiv era renumit pentru problemele de sunet. Allah Las? O leacă sictiriţi, obosiţi. Veneau după un turneu prin toată Europa. S-a simţit de parcă n-ar fi fost acolo să ofere totul, ci doar ceva… satisfăcător, cât să plece beţivii fericiţi acasă. Ne-au oferit într-adevăr ceva fain, însă nu ceva de pus în ramă şi de zis: “unul dintre cele mai faine concerte la care am fost“. Poate şi experienţa lor a jucat un rol aici, la urma urmei e o trupă formată în 2012 – poate peste 10-15 ani vor intra şi ei în rândul stelelor mari. Deschiderea a făcut-o celebrul cântec al lui Mohamed Rafi “Jaan Pehchan Ho”. Trupa a urcat pe scenă cu instrumentalul No Werewolf, la primele corzi publicul deja explodase. Ne-au ţinut în prinză de la o piesă la alta, fără prea multe tranziţii creative sau faze spectaculoase. Pe la final, solistul şi cu toboşarul au făcut schimb de locuri. Concertul s-a încheiat după un bis de două piese.

IMG_20141016_240620904Am ieşit de acolo ca şi electrocutată. Pentru prima oară descoperisem muzică bună contemporană. Nu erau pensionari sau artişti răposaţi, pe care să-i înjur din cauză că şi-au încheiat cariera prea devreme sau că cer 150 Euro pentru a le vedea moaca. În seara asta am muşcat din fructul interzis. Şi ca să meargă digestia bine, după concert am luat-o către bodega lui Mustafa de pe Mehringdamm, unde ne-am calmat cu un kebap veritabil, cu salată, dovlecei şi sos de usturoi.

Ne-am cărat burţile pline prin toată partea de est a oraşului, ne-am pierdut de câteva ori prin întunecimile Kreuzbergului, ajungând într-un final pe la 2 jumate noaptea în pat.

“Time flies when you’re having fun, but where does it go?”

  

Romanian Jokes #1

God was floating above the Earth with Saint Peter by His side. He had the Horn of Abundance in His hand and from the Horn He was pouring wealth and riches to the peoples of the world. You could see Him dropping a gold mine here, an oil field there, a beautiful landscape over some other place. But at some point, God tried to make a really tight turn, He lost balance, and He dropped the Horn of Abundance.

“Alas!”, He cried, “What have I done! I dropped all the riches in one place! Who’s living down there, Peter? What nation?”

Peter took out his globe, checked it and said “It’s the Romanians, my God. They now have all the riches there can be.”

And God shouted down: “Damn you! May you never enjoy them!”